Parastas şi reînhumarea osemintelor preoţilor din Parohia Borlovenii Vechi

Autor: Serviciul Prezidial

Vineri, 15 august, la orele după amiezii, în Parohia Borlovenii Vechi, Protopopiatul Băile Herculane, a avut loc slujba Parastasului pentru trei dintre preoţii parohi ai parohiei. Sicriele cu rămăşiţele lor pământeşti au fost depuse în biserica parohială în dimineaţă zilei de miercuri, 13 august, după ce osemintele au fost spălate de către preotul paroh cu vin şi untdelemn, conform rânduielii. În toate aceste trei zile au rămas în sfânta biserică, unde au avut loc zilnic slujbe de pomenire şi priveghere, credincioşii arătându-şi recunoştinţa lor faţă de foştii slujitori ai altarului, care au avut o contribuţie importantă în păstrarea dreptei credinţe şi a spiritului naţional românesc, fiecare aducându-şi un aport important în bunul mers al parohiei.

Astfel preotul Iancu Pistrilă (1878-1866) a păstorit parohia timp de 50 ani, ctitorind biserica parohială şi păstorind în vremuri destul de tulburi, atunci când Curtea de la Viena hotărâse dislocarea localităţii Borloveni şi translocarea ei undeva înspre Câmpia Panoniei, datorită nesupunerii locuitorilor acesteia faţă de legile concepute contrar intereselor şi drepturilor naţiunii române şi Bisericii Ortodoxe, nesupunere percepută de către Coroana habsburgică drept un atentat direct asupra acesteia. Localitatea a fost salvată de la mutare datorită insistenţelor şi intervenţiei Generalului Alexandru Guran, originar din această localitate şi un apropiat al împăratului de la Viena dar şi primul român care a deţinut acest grad în ierarhia militară. Preotul Timotei Borchescu (1876-1943) a păstorit parohia în vremurile grele ale dualismului şi a legilor antiromâneşti venite dinspre Budapesta, transformând biserica şi casa sa într-o adevărată şcoală românească şi ortodoxă. Părintele Alimpe Aldescu (1909-1987) „chip al blândeţii”, a avut de asemenea o slujire rodnică, însă întreruptă o perioadă, datorită condamnării pe care o suferise, trecând prin temniţele şi abuzurile comuniste ale Aiudului, pentru că susţinuse mişcarea de rezistenţă anticomunistă din Munţii Banatului.

Osemintele au rămas în biserică până în după masa zilei de 15 august, Praznicul Adormirii Maicii Domnului, săvârșindu-se slujba Parastasului, apoi în sunetul clopotelor şi al cântărilor duhovniceşti, sicriele cu rămăşiţele pământeşti ale preoţilor, au fost coborâte în pământul binecuvântat din curtea bisericii, şi în umbra altarului pe care l-au slujit.

În cuvântul rostit de către preotul paroh au fost subliniate aspecte din viaţă acestor slujitori ai altarului: „Pentru că ne găsim într-un an omagial dedicat Sfinţilor Brâncoveni, eroi ai credinţei şi mărturisirii creştine în faţa abuzurilor şi nedreptăţii, atât de frecvente în societatea în care trăim, găsindu-ne deja în ziua liturgică a prăznuirii acestora, am găsit de cuviinţă cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului să punctăm această sărbătoare, poate un pic indirect, cinstindu-ne «eroii» parohiei noastre, ale căror idealuri s-au identificat cu idealurile Sfântului voievod Constantin Brâncoveanu şi care impun prin viaţă şi atitudinile lor o viaţă demnă şi verticală, faţă de orice tentaţii şi provocări, ale păcatului sau ale lumii. Eroismul acestor înaintaşi ai noştri trebuie să fie pentru noi cei de astăzi nu doar un subiect istoric de mândrie naţională sau spirituală, ci mai ales un imbold în conjunctură mondială actuală, de lupta până la jertfă, pentru păstrarea valorilor creştine şi naţionale, într-o lume tot mai secularizată şi îndepărtată de principiile lui Hristos. Astăzi noi am arătat prin reînhumarea în curtea bisericii, recunoştinţă faţă de ei, preoţii, apostolii şi eroii satului nostru, deşi, vorba lui Nicolae Iorga «nu numai că eroismul nu se poate porunci, dar este cu neputinţă să-l şi răsplăteşti»”, a subliniat părintele Petrică Zamela paroh al Parohiei Borlovenii Vechi.