Părintele Trifu Grozăvescu prohodit la Plugova
Vineri, 8 august, în Parohia Plugova din Protopopiatul Băile Herculane a avut loc slujba de înmormântare a regretatului preot pensionar iconom stavrofor Trifu Grozăvescu
Autor: Serviciul Prezidial
Vineri, 8 august, în Parohia Plugova din Protopopiatul Băile Herculane a avut loc slujba de înmormântare a regretatului preot pensionar iconom stavrofor Trifu Grozăvescu. Slujba de înmormântare a fost săvârșită de un numeros sobor de preoți în biserica parohială cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Delegatul Preasfințitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, la acest trist eveniment, a fost părintele Nicolae Pereș, protopop al Protopopiatului Băile Herculane, care a dat citire mesajului de condoleanțe a ierarhului:
„În viziunea Bisericii noastre dreptmăritoare și a învățăturii ei, moartea practic nu există, fiind doar trecerea de la o stare a sufletului la frumusețea cea netrecătoare și veșnică. Întâlnirea cu acea clipă reprezintă singura certitudine a vieții noastre, la fel cum cert este că în spatele morții ne așteaptă Hristos Cel înviat. Sf. Grigore de Nyssa ne vorbește despre starea pe care sufletul o dobândește după despărțirea de trup, ca o stare de imponderabilitate asemănătoare primilor oameni, înainte de cădere, precum trupul lui Hristos după Învierea din morți. Eliberat de opacitatea trupească, sufletul se înalță spre Ziditor îndeplinindu-și astfel menirea dintru început, comuniunea intimă cu Dumnezeu.
Cu multă durere în suflet am aflat de trecerea la Domnul a celui care a fost preotul Trifu Grozăvescu, slujitor devotat şi statornic al Bisericii noastre strămoşeşti, duhovnic cercetat de semenii săi și bun părinte.
Sfinția Sa, prin toată desfăşurarea vieţii sale a luptat pentru fericirea cea veşnică. A muncit să dobândească desăvârșirea turmei cuvântătoare şi o apreciere a credincioșilor, dovedită şi prin numeroasa prezenţă a Domniilor Voastre la această sfântă slujbă. Încă din copilărie și-a descoperit vocația preoțească pe care a păstrat-o aprinsă precum o candelă, până în ultima clipă a vieții. Mai mult, din dragostea sa pentru Biserică și preoție a sădit și în sufletul urmașilor săi frumusețea și bucuria slujirii preoțești. Încă din tinerețe s-a preocupat de educația sa, iar după finalizarea școlii elementare a studiat între anii 1956 – 1961 la Seminarul Teologic ”Episcop Ioan Popasu” din Caransebeș. Setea de cultură și dorința de a deveni un slujitor bine pregătit l-a îndemnat să urmeze cursurile Facultății de Teologie din Sibiu, pe care a absolvit-o în anul 1965. Aplecarea sa spre o educație temeinică și dorința de a-și împărtăși cunoștințele l-au recomandat pentru a deveni pedagog la seminarul teologic din Caransebeș, vreme de doi ani.
Dorința de slujire a lui Hristos de la amvon s-a împlinit în anul 1967, când a fost hirotonit pe seama parohiei Globu Craiovei, unde a slujit cu devotament vreme de 17 ani. În anul 1984 a fost transferat la parohia din satul natal, în calitate de preot paroh, unde a slujit până în anul 2008, când a ieșit la pensie, continuându-și cu demnitate slujirea la altar până în ultima perioadă, deși sănătatea i s-a șubrezit. În calitate de episcop al locului, în anul 2011 l-am hirotesit iconom stavrofor, oferindu-i cea mai înaltă distincție pentru preoții de mir, în semn de recunoștință pentru toată activitatea sa.
A binecuvântat și purtat în rugăciuni generații de credincioși, cu demnitate și conștiinciozitate, înnobilând altarul străbun cu bunătatea și candoarea caracterului său și a formației sale de preot și duhovnic. De curând l-am vizitat pe patul de suferință, rugându-ne împreună pentru sănătatea sa, însă părintele Trifu Grozăvescu a făcut otpustul mai curând, slujind de acum la jertfelnicul cel mai presus de ceruri alături de Arhiereul Cel veșnic.
Avem convingerea că dragostea sa pentru Dumnezeu şi suflet a biruit moartea, iar binefacerile sale îl însoţesc la această Mare Trecere, alături de rugăciunile noastre şi ale celor de faţă.
Întrucât nu am putut fi de faţă şi alături de familia greu încercată, prin această epistolă transmitem gândul nostru de sincere condoleanţe şi compasiune părintească familiei şi tuturor celor prezenţi, făgăduind că îl vom purta statornic în rugăciunile noastre, pe robul lui Dumnezeu preotul Trifu Grozăvescu, fratele nostru.
În aceste momente de întristare pentru familia îndurerată, pentru parohie și pentru fiii duhovniceşti ai Părintelui Trifu, vă îndemnăm să pomeniţi în rugăciuni pe cel trecut în veșnicie, având în minte cuvintele Sfântului Apostol Pavel care zice: «Şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem» (Romani 14, 9)
Ne rugăm Mântuitorului Hristos cel Înviat din morţi să aşeze sufletul preotului Trifu Grozăvescu întru împărăţia Sa, acolo unde drepţii ca luminătorii strălucesc, în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi! Veşnica lui pomenire din neam în neam!”
„În viziunea Bisericii noastre dreptmăritoare și a învățăturii ei, moartea practic nu există, fiind doar trecerea de la o stare a sufletului la frumusețea cea netrecătoare și veșnică. Întâlnirea cu acea clipă reprezintă singura certitudine a vieții noastre, la fel cum cert este că în spatele morții ne așteaptă Hristos Cel înviat. Sf. Grigore de Nyssa ne vorbește despre starea pe care sufletul o dobândește după despărțirea de trup, ca o stare de imponderabilitate asemănătoare primilor oameni, înainte de cădere, precum trupul lui Hristos după Învierea din morți. Eliberat de opacitatea trupească, sufletul se înalță spre Ziditor îndeplinindu-și astfel menirea dintru început, comuniunea intimă cu Dumnezeu.
Cu multă durere în suflet am aflat de trecerea la Domnul a celui care a fost preotul Trifu Grozăvescu, slujitor devotat şi statornic al Bisericii noastre strămoşeşti, duhovnic cercetat de semenii săi și bun părinte.
Sfinția Sa, prin toată desfăşurarea vieţii sale a luptat pentru fericirea cea veşnică. A muncit să dobândească desăvârșirea turmei cuvântătoare şi o apreciere a credincioșilor, dovedită şi prin numeroasa prezenţă a Domniilor Voastre la această sfântă slujbă. Încă din copilărie și-a descoperit vocația preoțească pe care a păstrat-o aprinsă precum o candelă, până în ultima clipă a vieții. Mai mult, din dragostea sa pentru Biserică și preoție a sădit și în sufletul urmașilor săi frumusețea și bucuria slujirii preoțești. Încă din tinerețe s-a preocupat de educația sa, iar după finalizarea școlii elementare a studiat între anii 1956 – 1961 la Seminarul Teologic ”Episcop Ioan Popasu” din Caransebeș. Setea de cultură și dorința de a deveni un slujitor bine pregătit l-a îndemnat să urmeze cursurile Facultății de Teologie din Sibiu, pe care a absolvit-o în anul 1965. Aplecarea sa spre o educație temeinică și dorința de a-și împărtăși cunoștințele l-au recomandat pentru a deveni pedagog la seminarul teologic din Caransebeș, vreme de doi ani.
Dorința de slujire a lui Hristos de la amvon s-a împlinit în anul 1967, când a fost hirotonit pe seama parohiei Globu Craiovei, unde a slujit cu devotament vreme de 17 ani. În anul 1984 a fost transferat la parohia din satul natal, în calitate de preot paroh, unde a slujit până în anul 2008, când a ieșit la pensie, continuându-și cu demnitate slujirea la altar până în ultima perioadă, deși sănătatea i s-a șubrezit. În calitate de episcop al locului, în anul 2011 l-am hirotesit iconom stavrofor, oferindu-i cea mai înaltă distincție pentru preoții de mir, în semn de recunoștință pentru toată activitatea sa.
A binecuvântat și purtat în rugăciuni generații de credincioși, cu demnitate și conștiinciozitate, înnobilând altarul străbun cu bunătatea și candoarea caracterului său și a formației sale de preot și duhovnic. De curând l-am vizitat pe patul de suferință, rugându-ne împreună pentru sănătatea sa, însă părintele Trifu Grozăvescu a făcut otpustul mai curând, slujind de acum la jertfelnicul cel mai presus de ceruri alături de Arhiereul Cel veșnic.
Avem convingerea că dragostea sa pentru Dumnezeu şi suflet a biruit moartea, iar binefacerile sale îl însoţesc la această Mare Trecere, alături de rugăciunile noastre şi ale celor de faţă.
Întrucât nu am putut fi de faţă şi alături de familia greu încercată, prin această epistolă transmitem gândul nostru de sincere condoleanţe şi compasiune părintească familiei şi tuturor celor prezenţi, făgăduind că îl vom purta statornic în rugăciunile noastre, pe robul lui Dumnezeu preotul Trifu Grozăvescu, fratele nostru.
În aceste momente de întristare pentru familia îndurerată, pentru parohie și pentru fiii duhovniceşti ai Părintelui Trifu, vă îndemnăm să pomeniţi în rugăciuni pe cel trecut în veșnicie, având în minte cuvintele Sfântului Apostol Pavel care zice: «Şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem» (Romani 14, 9)
Ne rugăm Mântuitorului Hristos cel Înviat din morţi să aşeze sufletul preotului Trifu Grozăvescu întru împărăţia Sa, acolo unde drepţii ca luminătorii strălucesc, în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi! Veşnica lui pomenire din neam în neam!”
Data: 11 august 2014 • Vizualizări: 686
Termeni și condiții •
Căutare •
Contact •
Conținutul acestui website vă este pus la dispoziţie sub termenii CC BY-SA 3.0.
Powered by PHP-Fusion • Developer: codenighter
Conținutul acestui website vă este pus la dispoziţie sub termenii CC BY-SA 3.0.
Powered by PHP-Fusion • Developer: codenighter
