Pelerini bănăţeni la mănăstiri moldave

Autor: Pr. Emil Crăciun

Cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului, a fost organizat, de către slujitorii Emil Crăciun, paroh la Parohia „Pogorârea Sfântului Duh” din Reşiţa şi Dan Coste, preot slujitor la catedrala istorică „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Caransebeş, un pelerinaj duhovnicesc cu credincioşii din Reşiţa şi Caransebeş la Sfintele Mănăstiri din Moldova şi Bucovina în perioada 2 – 7 iulie a.c.

Pelerinii au trecut pragul mai multor schituri şi mănăstiri pentru a se ruga şi a se închina Dumnezeului Celui în Treime Slăvit, precum şi la mai multe icoane făcătoare de minuni şi sfinte moaşte. Au fost vizitate următoarele mănăstiri: Recea, Catedrala Mitropolitană din Iaşi, cu închinare la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, Sfinţii Trei Ierahi, Neamţ, Schitul Vovidenia, Agapia, Secu, Sihăstria, Sihla, Agapia Veche, Văratec, Bistriţa, Pângăraţi Petru-Vodă, Slatina, Humor, Voroneţ, Moldoviţa, Suceviţa, Putna, Chilia Sfântului Daniil Sihastrul, Bogdana, Dragomirna, şi Sfântul Ioan cel Nou.

Referitor la pelerinajul făcut, tânărul Cristian Cojocariu, student în anul III la Facultatea de Teologie din Bucureşti, ne-a mărturisit: „Întâi de toate dau Slavă lui Dumnezeu, pentru că m-a învrednicit să ajung în acest pelerinaj, într-o zonă deosebită, ce nu mai are nevoie de nici o prezentare. Mănăstirile vizitate în cadrul acestui pelerinaj, pe lângă valoarea lor istorică, au reprezentat pentru mine, şi cred că pentru toţi pelerinii, un alt mijloc de a-i mulţumi lui Dumnezeu, de a mă ruga Lui, în care toată grija cea lumească a fost lepădată asemenea imnului Heruvimic. Scopul acestui pelerinaj, cred eu, că a fost căutarea şi dobândirea Împărăţiei Cerurilor. Noi ca oameni suntem pelerini de la naştere până la moarte, în care ne dorim să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu prin participarea noastră activă la slujbele Bisericii, prin cele şapte sfinte taine lăsate de Dumnezeu nouă oamenilor. În fiecare Sfântă Mănăstire am simţit prezenţa lui Dumnezeu, fiindcă fiecare dintre mănăstiri reprezintă un colţişor de rai, în care sfinţenia mănăstirilor emană pelerinului o linişte sufletească şi o rupere de viaţa cotidiană. Ca pelerin omul trebuie să alerge permanent după hrana duhovnicească şi nu după cea trupească, chiar dacă hrana trupească ne este necesară pentru a supravieţui, sufletul este mai presus de trup, astfel că hrana duhovnicească trebuie să primeze în viaţa noastră dacă vrem să dobândim Cununa cea nestricăcioasă”.

Mănăstirile ortodoxe din Moldova şi Bucovina sunt adevărate comori spirituale pentru toţi cei care le trec pragul. Cei care au participat la pelerinaj au mulţumit lui Dumnezeu pentru că au avut ocazia să viziteze şi să se închine sfintelor lăcaşuri care fac parte din bogaţia ortodoxiei româneşti.