Pentru o seară de bucurie - Maria Gheorghiu în concert

Autor: Pr. Petru Berbentia

Colindatul este un obicei străvechi. Cei dintâi colindători au fost păstorii care au venit la peştera luminată unde S-a născut Pruncul Iisus şi, bucurându-se de acest semn ceresc şi de glasul îngerilor, au vestit în cetatea Betleemului minunea la care au fost martori.

Colindul este o zestre spirituală nepreţuită, pe care o moştenim din moşi-strămoşi. El este sfânt, pentru că transmite un mesaj ceresc, o veste de la Dumnezeu. Dar colindul este şi bun, pentru că această veste are menirea să slujească vieţii, să aducă atâta bine în lume şi între oameni. Din vremuri vechi, colindele, datinile şi obiceiurile noastre de Crăciun au fost o adevărată şcoală de virtuţi morale, întărind simţămintele de frăţietate şi de bună înţelegere. Căci, „a colinda” însemnează a anunţa bucuria naşterii lui Hristos şi altora.

Cu dorinţa de a oferi credincioşilor noştri încă o seară de bucurie, în această perioadă de pregătire pentru primirea Pruncului Sfânt în ieslea sufletelor noastre, în seara zilei de 17 decembrie, Parohia „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel-Govândari” din Reşiţa a invitat pe cunoscuta cantautoare şi realizatoare radio Maria Gheorghiu să susţină un concert de colinde.

Două au fost motivele principale ale invitaţiei noastre şi, sunt convins că acestea au fost şi motivele pentru care Maria Gheorghiu a venit la Reşiţa:
- pentru că este a noastră, oriunde ar trăi. Şi ştiu din multe mărturisi ale românilor, că nici unde nu e mai bine ca acasă. În cazul Mariei, în Reşiţa!
- pentru că o colindă ne apropie de ieslea din Betleem! Ori, acolo e teribil de bine!

Cea pe care Victor Socaciu a numit-o „o Joan Baez a românilor”, a devenit de-a lungul timpului una dintre cele mai iubite artiste şi una dintre cele mai apreciate voci din România. Site-urile de specialitate vorbesc despre muzica ei ca fiind „un medicament care linişteşte, dar poate crea dependenţă.” Din 1995, în fiecare an în Franţa concertează atât singură cât şi alături de Dominique Voquer Quartet (trupă de jazz), Italia (Roma), Germania, Norvegia, SUA, Belgia (Bruxeles), Ukraina (Kiev) în diferite formule de spectacol.

A venit şi în biserica noastră pentru că, aşa cum mărturiseşte:
„Nu am făcut niciodată o ierarhizare a scenelor pe care am cântat, pentru că nu scena cu numele ei este importantă, ci actul artistic în sine. Are vreo importanţă că ai cântat pe scena Filarmonicii din Kiev sau în nu ştiu ce sală mare de concerte din Paris, Madrid, Roma sau Chicago, atâta vreme cât tu nu ai reuşit să convingi, să simţi publicul vibrând cu tine la fiecare notă, respiraţie sau tăcere? ... Degeaba am trăit eu momente care, pentru mine, pot intra la categoria extaz artistic, dacă nu am reuşit să transfer starea de graţie publicului. Am învăţat în decursul anilor petrecuţi pe scenă, că definitorie pentru un artist este comunicarea cu publicul, faptul că trebuie să îi convingi de sinceritatea gestului tău artistic, să le dai ocazia să se regăsească în cântecele tale şi, cel mai important, să ştie că tu eşti acolo, pe scenă, pentru ei, nu pentru tine.”

Şi comunicarea cu credincioşii prezenţi a fost perfectă, din moment ce multe din colindele ce le-a cântat au fost „acompaniate” în surdină de cei prezenţi.

Suntem convinşi că am reuşit să oferim un „regal” de cântare creştină care ne conduce, precum steaua pe cei „Trei Crai de la Răsărit”, spre HRISTOS.
Şi nu ne vom opri aici!