Plimbare pe Dunăre

Autor: Pr. Matei Ioan Virgiliu

Satul Şuşca se află pe malul bătrânului fluviu, pe teritoriul Parcului Naţional Porţile de Fier, în aria protejată Divici-Pojejena. Odată cu ridicarea barajului de la Porţile de Fier I ( 1964-1972), apele Dunării ridicându-se, au creat zone umede unde le-a permis relieful. Lacul propriu-zis se întinde pe o suprafaţă de 700 km pătraţi şi pe o lungime de 130 km. Practic când Dunărea intră în ţară la Baziaş deja este lac de acumulare.

În dreptul satului Şuşca, Dunărea a cucerit cu apele sale câteva zeci de hectare de pământ unde de-a lungul timpului a apărut o mică deltă. Trunchiurile copaciilor care erau pe malul fluviului au rămas în apă; stufărişul şi papura au invadat această suprafaţă şi apele au creat mici canale.

Micul grup de copii însoţiţi de părintele paroh, au navigat timp de aproximativ o oră prin această minusculă deltă, cu o barcă a unui pescar din parohie. S-au rugat, au glumit şi s-au minunat de peisajul mirific. Au descoperit salcia albă, răchita şi plopul alb. Au văzut cormoranul mic, egreta, raţa mică şi lişiţa. La umbră, pe o mică insulă creată de aluviunile Dunării au acostat şi la un pahar de răcoritoare cineva din grup a citit câteva date geografice despre Dunăre, ( locul de unde izvorăşte, lungime, ţări şi capitale parcurse etc.). Aceste amănunte au fost interesante pentru micii marinari deoarece unii navigau pentru prima dată, iar când au ajuns iarăşi la uscat dorinţa a fost să meargă în fiecare săptămână.

Excursia s-a dorit a fi nu doar o lecţie de stiinţele naturii şi de geografie ci şi o lecţie de descoperire a frumuseţii copleşitoare a lui Dumnezeu reflectată in acest peisaj unic din Clisura Dunării, din Banat.