Preasfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului – cetăţean de onoare al judeţului Caraş-Severin

Autor: Serviciul Prezidial

În prezenţa autorităţilor locale a oamenilor de cultură, a preoţilor şi a monahilor din Episcopia Caransebeşului, Întâistătătorul Eparhiei, într-un cadru festiv a primit titlul de cetăţean de onoare al judeţului Caraş-Severin.

Consiliul Judeţean a aprobat oferirea acestei distincţii Preasfinţiei Sale în şedinţa de lucru din luna iulie 2010, înaintea evenimentului târnosirii noii catedrale episcopale cu hramul „Învierea Domnului”.

Cuvântul de deschiderea i-a aparţinut domnului ing. dr. Sorin Frunzăverde care amintea: „Avem bucuria să oferim Preasfinţiei Sale Lucian, Episcopul Cransebeşului acest titlu în data de 3 noiembrie, care atât pentru mine personal dar şi pentru literatura universală are o conotaţie deosebită. Dacă în urmă cu ani, la această dată a părăsit lumea cea vremelnică una din cele mai dragi fiinţe faţă de care m-am ataşat, bunica mea, tot în 3 noiembrie 1901 se năştea unul dintre cei mai mari scriitori pe care i-a avut Franţa şi Europa, Andrei Malraux, cel care scrie Speranţa-condiţia umană, ministrul şi colonelul Andrei Malraux. Aşa a binevoit Dumnezeu, ca episcopului nostru de Caransebeş, care în timp foarte scurt de la instalarea sa în această demnitate, a reuşit să realizeze un ideal măreţ: finalizarea monumentalei catedrale episcopale din Caransebeş şi sfinţirea ei, primirea în judeţul noastru a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, al doilea patriarh care vizitează Episcopia după patriarhul Justinian Marina în 1949 şi primul patriarh care binecuvintează municipiul Reşiţa. Avem bucuria de a oferi acest titlu unui conducătorului spiritual al judeţului, care cu multă înţelepciune şi abilitate a colaborat frumos cu autoritatea de stat locală din judeţ.”

În continuare părintele Daniel Alic, consilier cultural al Episcopiei Caransebeşului a rostit un scurt laudaţio în care amintea: „Autorul epistolei către Diognet enunţa despre creştini, în plină perioadă a persecuţiilor asupra credinţei ortodoxe, că ei reprezintă „sufletul cetăţii”. La puţină vreme după aceea, Sfântul Ciprian al Cartaginei a adâncit aceste cuvinte şi a arătat că: „ întreaga comunitate de creştini se strânge în jurul episcopului”. Cele două principii de viaţă şi trăire duhovnicească guvernează Biserica de atunci şi până în zilele noastre. Comunităţile creştine au crescut şi s-au întărit prin credinţă şi unitate sub autoritatea permanentă a episcopului ca urmaş al Sfinţilor Apostoli.

În rânduială cu tradiţia creştină şi ortodoxă, Preasfinţitul Părinte Lucian, episcopul Caransebeşului, uneşte prin ostenelile Preasfinţiei Sale comunitatea creştinilor din Episcopia Caransebeşului, cu jurisdicţie asupra întregului judeţ Caraş-Severin, un teritoriu frumos, dinamic, dar şi supus frământărilor modernităţii. De aceea, orice prezentare a personalităţii şi activităţii Preasfinţiei Sale se vădeşte greu de rezumat, nu atât pentru cele care se văd şi vor rămâne să mărturisească, ci mai cu seamă pentru legătura sufletească şi însemnătatea spirituală pe care doar comunitatea vie a credincioşilor o simte alături de Ierarhul ei.

Sârgul şi perseverenţa Preasfinţitului nostru episcop Lucian au mers mână în mână cu smerenia. Şi, deşi, cu adevărat, s-a ostenit mai mult decât toţi în vederea finalizării Catedralei din Caransebeş, i-a lăudat deopotrivă pe toţi credincioşii eparhiei spunând:

„Ctitori, miluitori şi binefăcători ai acestui sfânt locaş de închinare au fost preoţii şi credincioşii eparhiei Caransebeşului şi alţi oameni iubitori de Dumnezeu şi dornici de a zidi Casă Domnului. Prin jertfa şi osteneala pe care le-au dovedit, Dumnezeu a împlinit lucrările de edificare a noii catedrale din Caransebeş, făcându-i vrednici de pururea pomenire în rândul ctitorilor acestei biserici, care este şi va rămâne peste ani emblema Ortodoxiei Banatului Montan.”

Pe lângă grija pentru desăvârşirea celor năzuite de episcopii caransebeşeni, Preasfinţitul Părinte Lucian, în duhul dragostei pentru Biserica lui Hristos, a desfăşurat şi o activitate pastorală articulată şi cuprinzătoare. Pentru că prezenţa episcopului în mijlocul credincioşilor este, aşa cum am arătat, semn al unităţii şi rod al credinţei, cercetarea cu timp şi fără timp a comunităţilor din eparhie a fost grija pastorală cea mai de căpătâi a Ierarhului nostru. A vizitat aproape toate parohiile şi filiile din eparhie, a hirotonit peste 100 de clerici pentru nevoile duhovniceşti ale credincioşilor şi a impulsionat ridicarea şi renovarea a numeroase biserici. Amintim aici bisericile istorice din Caransebeş: „Sf. Mare Mucenic Gheorghe” şi „Naşterea Sf. Ioan Botezătorul”, biserica Adormirea Maicii Domnului din Reşiţa şi celelalte biserici aflate în construcţie în municipiul Reşiţa: Schimbarea la Faţă sau Catedrala din cartierul Govândari, biserica Pogorârea Sfântului Duh şi biserica Sfântul Vasile cel Mare. Este demn de menţionat că, în numai patru ani şi jumătate de slujire arhierească, Preasfinţitul Părinte Lucian a târnosit 46 din edificiile de cult ale eparhiei, iar alte 85 au fost binecuvântate în urma unor lucrări de refacere şi amenajare.

Nu lauda personală, nu cununile lumii acesteia, ci privirea spre Hristos şi spre aproape au fost motoarele întregii lucrări a Preasfinţitului nostru Părinte episcop. Preoţii şi credincioşii episcopiei noastre, zidiţi şi impulsionaţi în lucrarea Bisericii celei una, sfântă, sobornicească şi apostolească, stau mărturie pentru toate, dar mai mare chezăşie stă Însuşi Domnul cerului şi al pământului care a încuviinţat pentru comunitatea creştină a Episcopiei Caransebeşului un vrednic arhipăstor, implicat fără oprelişte în devenirea spirituală a păstoriţilor săi.
Pentru toate aceste realizări puse în slujba oamenilor, Preasfinţitul Părinte episcop Lucian s-a învrednicit de aleasă preţuire şi recunoaştere din partea autorităţilor administrative locale, fiind cetăţean de onoare în peste douăzeci de localităţi ale judeţului Caraş-Severin. Amintim între acestea oraşele Caransebeş, Băile Herculane şi Anina. Acum, prin vrednicia de cetăţean de onoare a judeţului Caraş-Severin, se împlinesc toate într-o lucrare unitară, spre o mai mare responsabilitate în slujirea lui Hristos prin Biserică.”

În încheiere Preasfinţia sa a rostit o scurtă alocuţiune în care a mulţumit autorirăţii locale pentru acordarea acestui titlul care onorează Eparhia Caransebeşului şi astfel pe toţi preoţii şi credincioşii ei.

„Primim acest onorant titlu cu emoţie şi responsabilitate, în acest an atât de important pentru judeţul şi Eparhia noastră. Primim acest titlu în anul târnosirii noii catedrale episcopale din Caransebeş de către Patriarhul României, în anul în care se împlinesc 100 de ani de la instalarea episcopului Miron Cristea în demnitatea de episcop al Caransebeşului. Evenimentul de astăzi mă obligă, mă onorează şi mă cinsteşte. Nu este titlul nostru, ci al tuturor colaboratorilor de la Centru Eparhial, protopopiate, parohii, mănăstiri, schituri, dar şi a tuturor ostenitorilor, cadrelor didactice ale facultăţii de teologie şi ale seminarului teologic. Acest titlu este şi rodul dragostei frăţeşti dintre smerenia noastră şi a preşedintelui judeţului Caraş-Severin. Conlucrarea dintre Episcopia Caransebeşului şi a Consiliului Judeţean se datorează prieteniei dintre cei doi oamnei care se pot considera fraţi în slujirea Bisericii şi a ţării lor, asemenea celor două surori, Marta şi Maria, din Evanghelia după Evanghelistul Luca.

Vă mulţumesc aşadar pentru onoare, care mă obligă la mai multă osteneală muncă şi rugăciune pentru mai binele credincioşilor şi preoţilor acestui judeţ”, a mai adăugat Preasfinţia Sa în cuvântul de mulţumire.