Preotul Nicolae Iulian Nicoară slujește în ceruri

Autor: Serviciul Prezidial

Preasfințitul Părinte Episcop Lucian al Caransebeșului, înconjurat de un sobor de preoți din mai multe eparhii din țară, în prezența unei mulțimi de credincioși a săvârșit slujba de prohodire a celui care a fost preotul Nicolae Iulian Nicoară, parohul bisericii ”Schimbarea la Față” din Reșița.

După oficierea rânduielii prohodului, preotul protopop al Reșiței Petru Berbentia a evidențiat momentele importante din viața răposatului, precum și activitatea preoțească în parohiile pe care le-a păstorit. Din partea preoților propopopiatului a fost adus un omagiu de către părintele protosinghel Casian Rușeț, secretar eparhial și responsabil din partea Centrului Eparhial pentru protopopiatul Reșița. Un cuvânt de ultim omagiu a fost transmis din partea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Nicolae al Banatului, de către părintele Ionel Popescu, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Timișoarei și fost coleg cu adormitul în Domnul.

Cuvântul de învățătură a fost rostit de către Preasfințitul Părinte Episcop Lucian, care a transmis gândurile de prețuire și recunoștință față de moștenirea spirituală, misionară și administrativă pe care preotul Nicolae Nicoară a lăsat-o Bisericii lui Hristos. Preasfinția Sa a amintit că viața și activitatea sa dinamică rămâne un îndemn pentru toți slujitorii altarului, iar familia pe care și-a clădit-o cu mult devotament și răbdare este semnul biruinței vieții sale.

Înainte de a fi depus în mormântul pregătit în curtea bisericii pe care a zidit-o din temelii, părintele Nicolae Nicoară a înconjurat pentru ultima dată locașul de rugăciune, însoțit de colegi și de mulțimea de credincioși care l-au iubit și apreciat.

Părintele Nicolae Iulian Nicoară a trecut la Domnul în dimineața zilei de 17 iunie 2013, în urma unor afecțiuni cardiace, care s-au acutizat în ultima perioadă. Sfinția Sa a suferit două intervenții chirirgicale, după care inima i-a cedat.

Sfinția Sa a văzut lumina soarelui la data de 5 aprilie 1955 în localitatea Rusca Montană, judeţul Caraş-Severin. Aurmat Şcoala Generală din localitate, iar între anii 1970-1975 a urmat cursurile Seminarului Teologic „Episcop Ioan Popasu” din Caransebeş. A efectuat stagiul militar, termen redus, în localitatea Sfântul Gheorghe, la vânători de munte, apoi între anii 1976-1980 a urmat cursurile Institutului Teologic de Grad Universitar din Sibiu. La data de 7 aprilie 1981 s-a căsătorit cu Ana Nicoară, soţie devotată cu care a avut doi copii Mihai şi Gabriel Eugen Nicoară.
A fost hirotonit preot la data de 28 februarie 1982, iar la 14 martie acelaşi an a fost instalat în Parohia Bocşa Montană, unde şi-a desfăşurat activitatea cu mult tact pastoral până în anul 1996. Începând cu anul 1996 a fost transferat prin concurs în municipiul Reşiţa, cu misiunea de a construi o nouă biserică în cartierul Govândari. La data de 13 noiembrie 2011 şi-a văzut visul împlinit, deoarece Biserica cu hramurile „Schimbarea la Faţă” şi „Sfântul Ioan Gură de Aur”, din cartierul reşiţean Govândari, în prezenţa unei mulţimi impresionante de credincioşi, a fost târnosită de către ÎPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, alături de Preasfinţitul Lucian, Episcopul Caransebeşului, de Preasfinţitul Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei şi Preasfinţitul Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei. De-a lungul rodnicei sale activităţi în ogorul Domnului, a primit distincţiile de sachelar, iconom şi iconom stavrofor. Totodată, cu prilejul sfințirii bisericii pe care a ctitorit-o a primit din partea chiriarhului ordinul eparhial „Crucea Episcop Elie Miron Cristea” clasa a II-a pentru clerici.

Acum, în zilele trecerii sale la veşnicia cea nestricăcioasă, unde slujește Liturghia cea fără de otpust, cele mai grăitoare cuvinte sunt ale Sfântului Apostol Pavel către ucenicul său Timotei: „lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui” (II Tim, 4, 7-8).

Dumnezeu să-l odihnească în pace cu drepții Săi!