Repere şi itinerare în Banatul Montan

Autor: Pr. Valentin Popovici

Toamna este anotimpul unui sfârşit şi al unui nou început deopotrivă. Începe anul şcolar, concediile, vacanţele şi zilele libere s-au sfârşit, iar toată lumea se întoarce la un nou început. Pe de altă parte, natura începe, încet – încet, să moară, frunzele cad, pomii se dezbrăcă de frunze, vremea devine cenuşie şi mohorâtă, păsările nu mai cântă, plouă, iar afară e frig. O zi de toamnă ca altă zi.

Într-o sâmbătă de 15 octombrie, frumoasă şi caldă, am ieşit şi noi, cu elevii de la „Şcoala Catehetică Câlnic” hotărâţi să ne scoatem gândurile la plimbare. Spectacolul de culori şi peisajele unicat sunt o adevărată bucurie pentru elevii care aleg să cunoască istoria judeţului Caraş-Severin, iar toamna este cel mai bun pictor. Sfârşitul de săptămână poate fi unul dintre cele mai frumoase pentru orice elev, sau simplu călător, dornic să viziteze traseul de cale ferată Anina - Oraviţa. Ajunşi în oraşul Anina, grupul nostru de călători a vizitat mai întâi Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, unde am fost întâmpinaţi de părintele paroh Alin Muntean, care ne-a oferit câteva repere bibliografice despre istoricul lăcaşului de cult.

Am continuat apoi călătoria fascinantă din gara Anina, sfârşind cu prima clădire monument cu această destinaţie din România, şi anume gara Oraviţa. Traseul este supranumit „Semeringul Bănăţean“ datorită asemănării dintre acesta şi calea ferată „Semering” din Austria, construită între anii 1845-1854. Pe cei 33 kilometri parcurşi sunt 14 tunele, cu o lungime totală de 2.084 m, şi 10 viaducte. Calea ferată Oraviţa - Anina este unică în ţara noastră precum şi în sud-estul Europei, fiind monument istoric încadrat în grupa valorică „A“ şi constituie pe drept cuvânt o adevărată artă inginerească. „Traseul se parcurge în două ore, timp în care, călătorul, are parte de un spectacol minunat al naturii. Orice călător pasionat de trenuri trebuie să parcurgă acest traseu măcar odată în viaţă. În perioadele mai calde, dar în mod special toamna, călătorii sunt mai numeroşi“, ne mărturiseşte unul dintre angajaţii de la CFR. Călătoria a fost excelentă. Aparatele de filmat sau fotografiat au înregistrat necontenit fiecare pas. Teatrul vechi „Mihai Eminescu” din Oraviţa, construit în anul 1816, cel mai vechi edificiu aflat încă în funcţiune potrivit destinaţiei sale, a constituit de asemenea unul dintre reperele vizitei noastre. S-au adăugat apoi cel mai vechi locaş de cult din Oraviţa, respectiv Biserica „Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul” (1743), unde părintele paroh, Gelu Petru Moldovan, ne-a prezentat un scurt istoric, precum şi cea mai veche farmacie de pe teritoriul ţării noastre ce datează încă din 1763!

Itinerariul nostru s-a încheiat la Mănăstirea Călugăra, unde părintele stareţ Casian Oniţa ne-a întâmpinat cu multă căldură sufletească. Agapa oferită elevilor pelerini a revigorat osteneala drumului parcurs în pas de voie bună până în incinta mănăstirii. Aşezată într-un loc pitoresc, unde râul cu apă cristalină curge uşor la vale, iar păstrăvii argintii înving curentul de apă şi înconjurată de creste înalte încoronate de zăpadă, istoria Mănăstirii Călugăra îşi are începuturile în jurul anului 1858. A fost un pelerinaj foarte frumos, în care am văzut locuri deosebite, şi în care am putut să simţim atmosfera plină de duhovnicie de acolo. Nu poţi să nu rămâi impresionat de acest loc încărcat de linişte şi credinţă, care te cheamă mereu să revii. Ne-am reîntors acasă, cu părere de rău, că drumeţia noastră s-a încheiat prea devreme, dar am promis că vom revenii, povestind şi altora din frumuseţile Banatului Montan. Aşadar, dacă sunteţi interesaţi să petreceţi un sfârşit de săptămână mai deosebit, vă îndemnăm să urmaţi un astfel de traseu, care să cuprindă aceste repere.