Rugăciune şi pregătire pentru Înviere

Autor: Pr. Petru Berbentia

Ne place să credem că Banatul Montan este şi va rămâne o zonă specială a României în general şi a Banatului în special. De ce ? Pentru că aici trăiesc împreună şi se înţeleg bine oameni ce fac parte din 17 etnii de diferite confesiuni. Ne bucură când auzim, şi trebuie să dăm dreptate austriecilor care numesc aceste ţinuturi: „Mittel Europa”, şi vrem să credem că şi noi, locutorii acestor ţinuturi, suntem parte a acestui „mijloc al Europei”.

Dar pentru a trăi aşa, trebuie să ajungem la o deplină înţelegere a cuvântului scripturistic ce ne îndeamnă să fim fraţi între noi şi fii ai Unicului Dumnezeu. Sunt vreo trei secole, de când locuitorii pământului binecuvântat din această parte a ţării, trăiesc în fraţietate şi bună înţelegere, indiferent de limba ce o vorbesc sau de biserica de care aparţin. De altfel, satele mixte, căsătoriile mixte, sunt o realitate a acestui colţ de Ţară şi de Europă.

Bisericile noastre ortodoxe din Episcopia Caransebeșului nu fac excepţie de la porunca Mântuitorului nostru Iisus Hristos, poruncă ce ne îndeamnă la iubire şi bună înţelegere, iar Preasfinţitul Părinte Episcop Lucian încurajează relaţiile frăţeşti între creştinii judeţului Caraş Severin. În virtutea acestei legături frăţeşti, de mulţi ani, tineri ortodocşi şi catolici din Reşiţa, participă la o manifestare religioasă comună. Ea se desfăşoară sub motto-ul: „Iubindu-L pe cel Răstignit, ne îndreptăm spre Sărbătoarea Luminii”.

În 20 martie 2018, preşedintele Forumului Democrat German din Caraş Severin, dl. Erwin Iosef Ţigla, ne-a invitat la încă o întâlnire creştină la Centrul Social „Frederik Ozanam” din Reşiţa. A fost pentru al 13-lea an consecutiv când tineri ortodocşi şi catolici din Reşiţa, adică grupul ortodox „Strana Strămoşească” şi grupul catolic „Fiamma” au cântat împreună Patimile Domnului, iar pr. Petru Berbentia de la parohia „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din cartierul Govândari şi pr. Iosef Csaba Pal – prodecanul catolic al Decanatului Banatului Montan, au rostit cuvinte de zidire sufletească, în prezenţa unui public numeros.

În a doua parte a întâlnirii, dl. Erwin Ţigla şi pr. Petru Berbentia au prezentat celor prezenţi o expoziţie foto cu imagini de la două mânăstiri. Dl. Erwin Iosef Ţigla a prezentat mănăstirea catolică de la Ciclova, vorbind celor prezenţi despre istoria locului colonizat de germani în secolul XVII, precum şi despre icoana făcătoare de minuni, care a îndemnat catolicii din zonă să ridice biserica ce şi astăzi este numită „biserica de pe cleanţ” (de pe sâncă).

„Viaţă monahală a existat de timpuriu în aceste locuri. La poalele stâncii pe care se află azi biserica exista un schit, într-o grotă, locuită de franciscani, în timpul dominaţiei otomane. Biserica catolică Ciclova a fost ridicată în prima parte a secolului XVIII de către două familii de colonişti germani – Windberger şi Lang. Pe la 1700, aceştia au descoperit o icoană a Sfintei Fecioare cu Pruncul într-una din peşterile de sub «cleanţ». Găsind icoana, cele două familii de colonişti germani au ridicat o bisericuţă de lemn pe stâncă, deasupra peşterii, pentru a o adăposti, bisericuţa fiind sfinţită la 2 iulie 1727. Această capelă s-a numit «Maria Fels» şi a devenit un loc de pelerinaj ce este şi astăzi căutat de credincioşii croaţi, germani, cehi, slovaci, catolici din tot Banatul”.

Pr. Petru Berbentia a prezentat o mănăstire reprezentativă pentru lupta de păstrarea a credinţei strămoşeşti în Transilvania, adică Mânăstirea Afteia din judeţul Alba. Pr. Berbentia a oferit informaţii despre locul unde este mânăstirea, despre istoricul construirii bisericii şi dezvoltării vieţii monahale pe locurile unde a luptat pentru Ortodoxie Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofronie de la Cioara şi care a fost pentru o vreme şi stareţ al acestei mânăstiri.

„Mănăstirea Afteia este o mănăstire ortodoxă din judeţul Alba. Actuala locaţie datează din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, însă începuturile sunt în cea de-a doua jumatate a secolului al XV-lea. Tradiţia spune că prima bisericuţă s-a ridicat aici după bătălia de pe Câmpul Pâinii, din anul 1479, când turcii au fost înfrânţi de creştini. Atunci mulţi localnici s-au refugiat la Plăişor. Ei au ridicat în acel loc un Altar. Istoria locaşului de cult a fost una frământată. A ars de câteva ori şi a fost refăcut de fiecare dată. Închisă pentru o vreme, în perioada comunistă, mânăstirea este redeschisă în anul 1975”.

Preotul Petru Berbentia a prezentat actuala biserică a mânăstirii şi a vorbit ascultătorilor prezenţi despre pictura ce împodobeşte locaşul şi despre regulile stabilite de Erminia picturii bizantine pentru o asemenea lucrare binecuvântată. La această întâlnire de suflet au fost prezenţi români, germani, maghiari, slovaci, ortodocşi, romano-catolici, evanghelici, care s-au bucurat de momentul deosebit. Concluzia? Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a venit pentru toţi şi s-a jertfit pentru toţi. Prin urmare, toți trebuie să-i mulţumim şi să-i aducem slavă, în vecii vecilor. Să ne ajute Dumnezeu să ajungem sănătoşi să ne închinăm şi Sfintei Învieri!