Sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou – Ocrotitorul Bucureştilor, la Patriarhie

Autor: www. basilica.ro

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, ale cărui sfinte moaşte se află la Catedrala Patriarhală este sărbătorit astăzi, 27 octombrie 2015. Cu acest prilej, Slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată la altarul de vară de lângă Catedrala Patriarhală de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, şi Înaltpreasfinţitul Părinte Pavlos, Mitropolit de Drama.

Alături s-au aflat şi următorii ierarhi, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române: Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei ,Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, Mitropolitului Ardealului ,Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, Înaltpreasfințitul Părinte Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei și Exarh patriarhal, Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, Înaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, Înaltpreasfinţitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, Înaltpreasfinţitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei,Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, Preasfinţitul Părinte Corneliu, Episcopul Huşilor, Preasfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, Preasfinţitul Părinte Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, Preasfinţitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, Preasfinţitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, Preasfinţitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, Preasfinţitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Ungariei, Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei, Preasfinţitul Părinte Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei şi Portugaliei, Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, Preasfințitul Părinte Mihail, Episcopul Ortodox Român al Australiei și Noii Zeelande, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, Preasfinţitul Părinte Ilarion Făgărăşanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, Preasfințitul Părinte Sofian Brașoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei și Luxemburgului, Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, Preasfinţitul Părinte Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi.

Răspunsurile liturgice au fost date de Corala Nicolae Lungu a Patriarhiei Române.

La acest eveniment au participat importante personalităţi de stat şi locale, preoţi şi diaconi din Arhiepiscopia Bucureştilor, dar şi numeroşi credincioşi şi pelerini care au aşteptat pe Dealul Patriarhiei cu răbdare pentru a se închina la sfintele moaşte depuse în baldachinul special amenajat lângă Catedrala Patriarhală.

Cinstim astăzi un sfânt bineplăcut lui Dumnezeu, un sfânt rugător

În cuvântul Său rostit după citirea Pericopei Evanghelice, Patriarhul României a vorbit cinstirea acordată sfinţilor. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat faptul că atunci când „cinstim moaştele sfinţilor noi nu cinstim oase, cum greşit spun cei nepregătiţi, neinformaţi şi rău intenţionaţi”, ci „noi ne întâlnim cu sfântul ale cărui moaşte se află în faţa noastră”.

„Când cinstim sfintele icoane noi nu cinstim lemnul, ci persoana care este reprezentată. De aceea, credincioşii evlavioşi care au simţul prezenţei harului Duhului Sfânt rugător în sfinţi se bucură, iar ce care nu au credinţă şi evlavie se tulbură când se întâlnesc cu icoanele sfinţilor şi cu moaştele sfinţilor. Sfinţii nu concurează pe Hristos, ci arată că sfinţenia Celui Unuia Cel ce este Unul Sfânt se împărtăşeşte oamenilor care cred în El şi Îl iubesc pe El. Noi nu cinstim în sfinţi simplu natura umană, ci harul lui Dumnezeu sfânt şi sfinţitor, prezent şi lucrător în natura umană. De aceea, zicem împreună cu Psalmistul «Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi» pentru că sfinţenia lui Dumnezeu se împărtăşeşte sfinţilor şi El lucrează prin sfinţi, fiindcă sfinţii sunt prietenii lui cei mai apropiaţi şi oamenii care L-au iubit mult şi au dorit mult să stea în prezenţa lui Dumnezeu. Când cinstim moaștele sfinților, noi ne întâlnim cu persoana lor care este prezenta prin har în sfintele moaște. Mai întâi, harul Preasfintei Treimi este prezent prin rugăciune, prin post, prin nevoinţă, prin împărtăşirea cu sfintele taine în sufletul sfinţilor, iar sfinţenia din suflet trece şi în trup şi deodată cu sfinţirea sufletului începe şi sfinţirea trupului”, a spus Preafericirea Sa.

Numai omul duhovnicesc care e legat prin credinţă şi iubire cu Dumnezeu înţelege lucrurile duhovniceşti

De asemenea, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a mai precizat că noi cinstim harul sfânt şi sfinţitor prezent în sufletul sfântului care se află în Ceruri şi în trupul lui care se află pe pământ.

„Părintele Dumitru Stăniloae spunea că este o legătură tainică între sufletul sfinților din Ceruri și icoanele și moaștele lor de pe pământ, pentru că precum sufletul înaintează în iubirea şi sfinţenia nesfârşită a lui Dumnezeu tot aşa o parte din sfinţenia sufletului se comunică și sfintelor icoane şi sfintelor moaşte ale sfinţilor respectivi. Pentru aceasta trebuie ca omul să fie dotat cu credinţă puternică şi să aibă simţul prezenţei lui Dumnezeu în viaţa lui şi în lume. Sfântul Apostol Pavel spune că omul firesc, lumesc, omul autosuficient nu înţelege lucrurile duhovniceşti. Numai omul duhovnicesc care e legat prin credinţă şi iubire cu Dumnezeu înţelege lucrurile duhovniceşti. Şi aici se vede această legătură pe feţele pelerinilor care după ce stau ore întregi la rând aşteptând în rugăciune şi cu evlavie să se închine moaştelor sfinţilor au o bucurie atât de mare încât uită de osteneală, uită de frig, de oboseala care s-a acumulat prin venirea aici de la distanţă. Această bucurie, bucurie din bucuria Duhului Sfânt, este secretul mare al mulțimii de credincioși care îi iubesc pe sfinţi şi îi cinstesc. Credincioşii care vin aici sunt martorii prezenţei harului Duhului Sfânt în moaştele sfinţilor. De aceea, se şi spune în popor că nu mă rog sfântului care nu mă ajută, în schimb mă rog sfântului care mă ajută şi cei care au fost ajutaţi de rugăciunile sfinţilor se împrietenesc cu sfinţii. Deci, evlavia aceasta este o legătură de prietenie, este atâta familiaritate între sfinți și cei care îi cinstesc pe sfinți încât oamenii credincioşi se simt în preajma sfinţilor ca într-o familie a bucuriei Duhului Sfânt, a iubirii Preasfintei Treimi. De aceea, noi trebuie să explicăm celor care nu ştiu, pentru că este mare nevoie de cateheză mai ales pentru adulţi. Copiii ştiu mai multe despre sfinţi decât părinţii lor care nu au fost catehizaţi, care nu au urmat ora de Religie. De aceea, avem nevoie să unim gândirea teologică şi trăirea duhovnicească a hramurilor, a pelerinajelor”, a mai spus Preafericirea Sa.

În pelerinaj Dumnezeu şi credinciosul se caută reciproc și se întâlnesc în mod spontan și misterios sau tainic

Totodată, Preafericirea Sa a mai arătat că „pelerinajul este o călătorie la un loc unde s-a arătat în mod deosebit iubirea şi sfinţenia lui Dumnezeu”.

„Pelerinajul se face la locurile sfinte pe urmele Mântuitorului Iisus Hristos. Se face la locurile în care au vieţuit oameni sfinţi. Se face în locurile unde se află moaştele sfinţilor sau icoane făcătoare de minuni ale sfinţilor sau sunt ei făcători de minuni. Pelerinajul este această întâlnire cu sfințenia. În istoria omenirii, în toate religiile lumii, se constată că pelerinajul este o practică deosebită, o practică spiritual duhovnicească. De aici putem spune că pelerinajul este o constantă a umanității. De ce oamenii simt nevoia să fie călători, să caute sfinţenia? Pentru că omul este creat după chipul lui Dumnezeu cel Unul Sfânt și căutarea sfințeniei îi aduce bucurie. El este făcut să-L caute pe Dumnezeu pentru că este creat după chipul lui Dumnezeu. Odată cu sfințenia caută și viață veșnică netrecătoare, mai ales când simte că este trecător. Atunci caută mai mult pe cel ce este netrecător. Trupul este trecător, sufletul este nemuritor. De aceea, sufletul nemuritor caută pe Dumnezeu cel veşnic. Marea taină a pelerinajului este că și Dumnezeu Îl caută pe om. În pelerinaj Dumnezeu şi credinciosul se caută reciproc și se întâlnesc în mod spontan și misterios sau tainic".

Pelerinajul este răspunsul omului la o chemare tainică a lui Dumnezeu

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a dat exemple de pelerinaje din Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament şi a explicat celor prezenţi că „fiecare pelerin călătoreşte împreună cu Hristos în căutarea sfinţeniei, Hristos îl întâmpină şi Se dăruieşte lui în Sfânta Euharistie”.

„Avraam a fost chemat de Dumnezeu să părăsească ţara sa plină de idoli, Urul Caldeii, şi să meargă spre Canaan într-un pământ nerecunoscut şi el prin credinţă a răspuns lui Dumnezeu şi a devenit pelerin spre Canaan şi acolo a vieţuit o vreme şi L-a întâlnit pe Dumnezeu Pelerinul la Stejarul din Mamvri. Deodată trei oameni s-au arătat lui Avraam, spune Cartea Facerii, capitolul al XVIII-lea. Vedem că cel care caută pe Dumnezeu a fost căutat de Dumnezeu Pelerinul. Iisus Hristos Domnul Se naşte într-o călătorie, într-un pelerinaj făcut de Dreptul Iosif şi Fecioara Maria la Betleem. Apoi, toată viaţa a călătorit cât a stat pe pământ în toate cetăţile şi satele, vindecând orice boală şi orice neputinţă din popor şi propovăduind Evanghelia Cerurilor şi aproape toate călătoriile din Ţara Sfântă sfârşeau cu Ierusalimul. Ultimul pelerinaj al lui Iisus la Ierusalim s-a sfârşit însă prin răstignirea Lui şi prin Învierea Lui. Şi odată cu Învierea nu a mai fost pelerin pe pământ, ci în Ierusalimul ceresc. Totuşi, şi din Ierusalimul Ceresc Hristos cel Înviat S-a făcut pelerin necunoscut pe Drumul de la Ierusalim la Emaus împreună cu Luca şi Cleopa. Şi pelerinajul de la Emaus s-a finalizat cu împărtăşirea din Sfânta Euharistie. După ce a binecuvântat pâinea şi a frânt-o le-a dat-o ucenicilor, iar El s-a făcut nevăzut pentru că S-a ascuns în pâinea euharistică. Şi aşa fiecare pelerin călătoreşte împreună cu Hristos în căutarea sfinţeniei, Hristos îl întâmpină şi Se dăruieşte lui în Sfânta Euharistie”.

Pelerinajul este şi un moment de recunoştinţă adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile primate de la El

„Pelerinajul este căutarea sfinţeniei”, a mai subliniat Patriarhul României: „Pelerinajul se face pentru a ne întări în credinţă, din credinţa altora când vedem în pelerinaj oameni mai rugători, mai credincioşi, mai smeriţi învăţăm din evlavia altora. Pelerinajul este şi un moment de recunoştinţă sau mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile primate de la El. Pelerinajul este şi un act de pocăinţă pentru păcate şi pentru cererea iertării păcatelor şi este şi un act de cerere. Cerem sfinţilor să ne ajută să iubim şi noi pe Dumnezeu aşa cum L-au iubit ei şi să ne dăruiască şi nouă putere ca fiind călători în lumea aceasta să ajungem în cele din urmă la patria cerească, la cetatea definitivă din Ceruri”.

Patriarhul României, la finalul Sfintei Liturghii, a mulţumit Înaltpreasfinţitului Părinte Pavlos pentru sosirea în România şi i-a oferit Ordinul Sfântului Ioan Gură de Aur cu medalie, precum şi o Icoană cu Sfântul Ioan Gură de Aur, în semn de binecuvântare şi preţuire.

În continuare, Înaltpreasfinţia Sa a rostit un cuvânt de învăţătură în care a evidenţiat activitatea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi a subliniat bunele relaţii dintre România şi Grecia de-a lungul istoriei, din care redăm un fragment.

„Activităţile Preafericirii Voastre din cei opt ani de patriarhat sunt echivalente cu optzeci de ani de păstorire. Şi aceasta nu o spunem acum şi aici din dorinţa de a impresiona şi de a vă lăuda. Fiecare om binevoitor se poate încredinţa de adeverirea cuvântului nostru. Socotim de trebuinţă să Vă mulţumim pentru dragostea cu care ne înconjuraţi pentru încercările de a întări comuniunea dintre Sfânta noastră Mănăstire a Sfântului Pavel şi a Sfintei Mitropolii de Drama cu Sfânta Biserică Ortodoxă din România prin aducerea aici la Bucureşti cu prilejul sărbătorii Sfântului Dimitrie cel Nou din Basarabi, a moaştelor Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur si ale Sfinţilor Ierarhi Vasile cel Mare şi Grigorie Teologul, acum cu prilejul înscrierii oficiale în Calendarul Bisericii Ortodoxe Române a Cuviosului Gheorghe Noul Mărturisitor, a cărui biserică o construiţi aici la Bucureşti”.

Mitropolitul De Drama i-a oferit Patriarhului României o cruce pectorală, replică a Sfintei Cruci care conţine cea mai mare parte din lemnul Sfintei Cruci a Mântuitorului, şi care se păstrează în Mânăstirea Sfântul Pavel din Sfântul Munte Athos, precum şi un engolpion arhieresc.

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel le-a mulţumit ierarhilor prezenţi şi tuturor celor implicaţi în buna desfăşurare a hramului Catedralei Patriarhale: autorităţi centrale şi locale, preoţi, monahi, monahii, profesori, studenţi teologi, elevi seminarişti, jandarmi şi voluntari de la diferite organizaţii medicale.