Schitul Bogâltin la ceas de sărbătoare

Autor: Serviciul Prezidial

Cu ocazia praznicului Sfinților Apostoli Petru și Pavel, Schitul Bogâltin și-a sărbătorit hramul, având bucuria de a-l avea în mijlocul obștii monahale pe Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, care a oficiat Sfânta Liturghie înconjurat de un sobor de preoți și diaconi în pridvorul bisericii. La slujbă au participat autorități locale, precum și un număr mare de credincioși din întreg Banatul, dar și din alte părți ale țării. Cu toții au avut posibilitatea de a se închina icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Călugăra, adusă spre închinare la hramul așezământului monahal.

„La sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel se adună mulțime de popor, preoți și credincioși, la Schitul Bogâltin, pentru a sluji și a se ruga stăruitor. În acest an am dorit să fim împreună aici, să săvârșim Sfânta Liturghie, să ne împărtășim cu Sfintele Taine, să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru toate și să-i cinstim așa cum se cuvine pe stâlpii Bisericii creștine, apostolii lui Hristos, Petru și Pavel, cei doi misionari ai Evangheliei, care toată viața și-au închinat-o lui Dumnezeu. După ce au săvârșit călătoria acestei vieți au ajuns să se bucure în Împărăția Preasfintei Treimi ca apostoli, misionari, mărturisitori și ca martiri, pentru că în anul 67, 29 iunie, în Roma, împăratul persecutor Nero îi condamnă la moarte pe acești mărturisitori ai Cuvântului lui Dumnezeu, Petru este răstignit cu capul în jos, iar Pavel este decapitat. Iată, cum astăzi noi poporul cel binecredincios îi pomenim nu numai pe apostolii lui Hristos, ci și pe cei mai mari misionari ai Evangheliei Mântuitorului, dar și mărturisitori și martiri care și-au vărsat sângele pentru mărturisirea credinței și propovăduirea Evangheliei până la marginile pământului”, a subliniat Preasfințitul Părinte Lucian.

La finalul Sfintei Liturghii Preasfinția Sa a săvârșit o slujbă de pomenire pentru ctitorii așezământului monahal. Piatra de temelie a Schitului Bogâltin s-a pus în anul 1949, fiind târnosită în 8 iulie 1959, și reprezintă visul împlinit al locuitorilor zonei de a avea un lăcaș de închinare în apropiere de munții Cornerevei, unde credincioșii să se roage neîncetat, fiind totodată un semn al binecuvântării prezenței dumnezeiești în aceste locuri.