Seară duhovnicească la Parohia Borlova

Autor: Serviciul Prezidial

În seara zilei de 15 martie 2011, Preasfinţitul Părinte Lucian Episcopul Caransebeşului, a poposit în parohia Borlova, Protopopiatul Caransebeş, unde a oficiat slujba Paraclisului Maicii Domnului. La slujbă au participat numeroşi credincioşi şi credincioase precum şi mulţi tineri.

Cuvântul de învăţătură i-a aparţinut Chiriarhului: „Iată suntem în săptămâna a doua din Postul Mare şi dumneavoastră aţi ales această săptămână cu totul specială în care toţi credincioşii se adună pentru a se ruga lui Dumnezeu. Am anticipat prin săvârşirea slujbei Paraclisului Maicii Domnului, sărbătoarea care va fi săptămâna viitoare în 25 martie, ne referim la praznicul Maicii Domnului dar şi praznicul împărătesc Bunavestire sau Întruparea Domnului.

Suntem în Postul Mare, care este prin excelenţă o perioadă de pocăinţă pentru fiecare creştin. Dacă celelalte trei posturi sunt mai uşoare din toate punctele de vedere, ne referim la Postul Crăciunului, Postul Adormirii Maicii Domnului şi Postul Sfinţilor Apostoli, Postul Paştilor este cel mai lung, cel mai aspru, şi perioada cea mai potrivită pentru a ne curăţi, a ne purifica şi a ne pocăi cu adevărat.

În urmă cu treizeci de ani s-au iniţiat pe Valea Sebeşului aşa numitele seri duhovniceşti, seri de catehizare, tocmai pentru a veni în ajutorul credincioşilor ortodocşi care doreau să-şi păstreze dreapta credinţă în faţa invaziei credincioşolor creştini de alte confesiuni. Trebuie să ne gândim că în acestă perioadă a Postului Mare noi creştinii suntem chemaţi la pocăinţa cea adevărată, autentică în sânul Bisericii care este Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească”.

Biserica cu hramul „Înălţarea Domnului” din Borlova a fost ridicată în anul 1885, prima sfinţire a avut loc în 1886 din încredinţarea Episcopului Ioan Popasu, primul episcop al Caransebeşului de către vrednicul de pomenire arhimnadritul Filaret Musta. Pictura a fost realizată între anii 1904-1905 de către Ioan Zaicu. Sfântul locaş deţine un iconostas sculptat în 1904 de către Iosif Busuioc şi poleit de către Eugen Şpang.