Taina Sfântului Maslu în Parohia Obreja

Autor: Pr. Sorin Mîțu

În prima duminică din Postul Nașterii Domnului, după ascultarea Pastoralei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române dedicată Anului omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena, preoții și credincioșii parohiilor arondate Cercului Pastoral Misionar Obreja, Protopopiatul Caransebeș, s-au întâlnit în istorica biserică din Parohia Obreja, pentru a da curs îndemnului de a-i urma în trăire, în învățătură, în dragoste și dăruire pentru Biserica lui Hristos, pe cei întocmai cu Apostolii. Astfel un sobor de șapte preoți avându-l în frunte pe părintele Alin Câmpean au săvârșit Taina Sfântului Maslului la care au participat un număr âmnsemnat decredincioși.

În cuvântul de învățătură, de la finalul Tainei Sfântului Maslu, părintele Alin Câmpean consilier administrativ-bisericesc a reliefat caracterul de dăruire, de aplecare al creștinului spre cel de lângă el, de renunțare la indiferență, care este opusul iubirii, față de aproapele și implicit, față de Dumnezeu. Rugăciunile înălțate prin slujire în Biserică sunt un răspuns la nevoile cele multe ale oamenilor, mai ales cele legate de sănătate.

De asemenea, părintele paroh Petru Itineanțu a arătat: „Sfinții Împărați Constantin și Elena deschideau o nouă eră istorică, un timp al sădirii păcii, al aplecării oamenilor spre latura spirituală, a înveșmântării cu dragoste față de Dumnezeu și față de aproapele. Într-o lume înroșită de sângele martirilor creștini, timp de aproape trei secole, era plinită vremea ca Dumnezeu să trimită mesagerul Său în persoana împăratului Constantin cel Mare ca un apostol al Mielului Hristos, care să aibă lucrarea Duhului Sfânt în inima sa. Edictul de la Mediolanum din 313 a deschis orizontul creștinismului ca un răsărit al Soarelui dreptății, ca o aureolă sacră pentru Biserica Mântuitorului Hristos pe care porțile iadului n-au biruit-o și nu o vor birui”.

Astfel, rugăciunile pentru cei bolnavi, din cadrul Tainei Sfântului Maslu, au venit ca o continuitate providențială a frumoaselor povețe și îndemnuri din pastorala sinodală, acelea de a ne însuși și de a practica virtuțile creștine, de suflet, de a fi în ajutorul celor suferinzi și năpăstuiți.