Troiţă de arhierei misionari în Geanova Timocului

Autor: Serviciul Prezidial

Începând cu orele 11.00, în faţa troiţei dintre localităţile Gianova şi Dublijana, s-a oficiat o slujbă de mulţumire de către cei trei ierarhi, în prezenţa unui număr însemnat de români din satele învecinate. Răspunsurile la sfânta slujbă au fost date de către corul parohiei Foeni din arhiepiscopia Timişoarei, venit în Timoc cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Nicolae al Banatului. Troiţa în faţa căreia s-au înălţat rugăciuni de mulţumire a fost aşezată în anul 2008 şi străjuieşte ruinele unei vechi biserici daco-romane, poate chiar catedrala Episcopiei de Acve, după spusele Chiriarhului locului.

La finalul sfintei slujbe s-au rostit cuvântări de către cei trei ierarhi. În alocuţiunea sa, Preasfinţitul Părinte Lucian Episcopul Caransebeşului a reamintit că prezenţa delegeţiilor din România este o dovadă că românii de la sud de Dunăre nu sunt singuri şi că Păstorul cel Bun şi Arhiereul cel veşnic, Iisus Hristos îi crecetează prin Ierarhi, preoţi şi prin efortul susţinut al părintelui Patriarh Daniel de a redeschide poarta propovăduirii în limba română şi la sud de Dunăre. Preasfinţia Sa a amintit că dacă până acum au fost vizitaţi de preoţi din ţară, în viitor, cu aprobarea Sfântului Sinod vor veni şi misionari din Eparhiile din ţară, care la vor fi alături, slujind altarelor în limba română. Preasfinţitul Părinte Episcop Nicodim, în cuvântarea sa, mergând pe firul istoriei a punctat idenditatea de sorgintă latină a timocenilor, amintind că bucăţile de frescă, găsite în ruinele bisericii daco romane sunt o mărturie vie profunzimii istorice a latinităţii lor. În cuvântul de mulţumire Preasfinţitul Părinte Episcop Daniil, referindu-se la bucăţile de frecse găsite a remarcat că „Dacă ei vor tăcea, pietrele acestea vor vorbi” (Lc. 19, 40). Preasfinţia Sa a amintit că dacă românii timoceni au fost reduşi la tăcere, sute de ani, pietrele din ruinele bisericii strigă, amintind tuturor identitatea românească a timocenilor.

În încheierea slujbei de mulţumire şi a cuvântărilor, toţi cei prezenţi au primit daruri, constând în reviste bisericeşti, compact discuri cu muzică bisericească şi populară în limba română, icoane şi alte daruri de suflet pentru fraţii români. Nu înainte de despărţire, ierarhii prezenţi au transmis prin reprezentanţii corpului diplomatic ai Ambasadei României la Belgrad, dorinţa Patriarhiei Române de a obţine dreptul să propovăduiască românilor din Timoc, cuvântul lui Dumnezeu în limba pe care aceştia o vorbesc. La fel ca în ţară, după rugăciune a avut loc agapa frăţească, oferită de credincioşii din Geanova şi Dublijana, care au pregătit gustări pentru toţi cei prezenţi. Bucuria a fost sporită de cântările româneşti oferite de ansamblul folcloric al localităţilor amintite, care au mărturisit că tot ce înseamnă cântec popolar şi folclor în satele lor este românesc. Un momnet emoţionant a fost reprezentat de cântarea patriotică interpretată de părintele Arhidiacon Adrian Maziliţa – consilier administrativ al Episcopiei Severinului şi Strehaiei, care a mişcat inimile celor prezenţi. Versurile „Cântă cucu de pe-un ciot de se aude în Timoc/ Cântă cucu în dumbravă de se-aude pe Moravă” au adus lacrimi pe obrazul celor prezenţi.

La ceas de seară delegaţia românească a poposit la biserica din Malainiţa. În acest sfânt locaş, Preasfinţitul Părinte Episcop Daniil ne-a mărturusit: „Dacă ar fi ca cineva vreodată să scrie o carte de soarta românilor din Timoc şi despre renaşterea lor spirituală după sute de ani, aş sugera ca primul capitol să se intituleze La început a fost Malainiţa...”. Prima biserică românească din Timoc s-a ctitorit la Malainiţa pe terenul preotului protopop Bojan Alexandrovici, aici fiind centrul spiritual al românilor de la sud de Dunăre. Părintele Protopop ne-a mărturisit că a doua biserică ctitorită este în localitatea Isacova, pe valea Moravei, iar altă biserică se ctitoreşte în localitatea Busur de pe aceeaşi vale. Totodată sfinţia sa a ţinut să menţionaze faptul că în protopopiatul Daciei Ripensis sunt organizate 20 de comunităţi parohiale, chiar dacă în zonă sunt 145 de sate româneşti şi 48 de sate mixte româno-sârbeşti care nu au dreptul la serviciul divin în limba română.

Românii din Valea Timocului au fost văduviţi de slujbe în limba proprie din anul 1833, când în toate bisericile construite în satele de români au fost aduşi preoţi sârbi. Biserica parohiei româneşti din Mălainiţă, aflată sub jurisdicţia Patriarhiei Române, şi misiunea actuală a Patriarhiei este un simbol al redefinirii identităţii româneşti a locuitorilor din Valea Timocului şi Valea Moravei