Zece ani de la împlinirea unui vis

Autor: Pr. Petru Berbentia

La vreme frumoasă de vară, fraţii noştri din Mesici şi-au adus aminte de cei zece ani de când a fost pusă piatra de temelie a sfântului locaş din satul lor. Satul Mesici este în Voivodina, la puţini kilometri de Vârşeţ, printre dealurile străjuite de vechea cetate numită „Cula de la Vârşeţ”. Localitatea este cunoscută în primul rând prin Mănăstirea sârbească ridicată pe la anul 1225 de călugărul Arsenie Bogdanovici, venit de la Hilandar.

Românii ce trăiesc în Mesici s-au stabilit pe pământurile mânăstirii, iar la 1832 erau acolo 640 de locuitori. Acum, satul numără mai puţin de 250 de locuitori, românii fiind într-o proporţie covârşitoare. Din punct de vedere canonic, Parohia Mesici aparţine acum Episcopiei Ortodoxe Române a Daciei Felix, de la Vârşeţ.

Până la despărţirea administrativă şi canonică dintre români şi sârbi din 1864, slujbele se săvârşeau în biserica mănăstirii sârbeşti, lucru care nu s-a mai putut după separarea bisericilor. Astfel, românii au rămas fără biserică până în anul 1904, când preotul român Zaharie Laţcu a cumpărat o casă în centrul satului şi a transformat-o în capelă ortodoxă românească, dotând-o şi cu două clopote aşezate în curte.

Capela a fost împodobită în anul 1974 cu un iconostas primit, după ce s-a desfinţat capela românească din Dobriţa, iar în anul 1984 a fost pictată în interior. Tot acolo este şi sediul fanfarei româneşti, precum şi a bibliotecii parohiale înfiinţată prin donaţia de carte făcută de pr. Petru Berbentia şi credincioşii parohiei din Microraionul III al cartierului reşiţean Lunca Bârzavei. Dintotdeauna românii şi-au dorit o Biserică. Şi visul li s-a împlinit.

În urmă cu 10 ani Preasfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului ca invitat şi Preasfinţitul Daniil, Episcopul Episcopiei Daciei Felix, împreună cu mulţi preoţi din Voivodina, Timoc şi Banatul nostru românesc, au pus piatra de temelie pentru prima biserică ortodoxă română din Voivodina ce urma să se construiască după 80 de ani, fiind şi prima biserică românească în Mesici.

De construcţia noului locaş de închinare s-a ocupat vrednicul protopop onorific ic. stavr. Cornel Juica, care este şi parohul acestei comunităţi româneşti. Nu a fost uşor, dar prin ajutorul credincioşilor, a oficialilor sârbi şi români, a fraţilor de credinţă şi limbă, biserica a fost terminată şi târnosită în 28 august 2011.

În cântecul de bucurie a fanfarei satului, cunoscută pe multe meleaguri, dar şi a corului Bisericii Ortodoxe Române din Nădlac - România, Ierarhul locului a descins în mijlocul creştinilor din Mesici, fiind întâmpinat de copii şi tineri îmbrăcaţi în frumoase costume populare, de preotul paroh ic. stavr. Cornel Juica, precum şi de pr. ic. stavr. Petru Berbentia din Reşiţa care a fostprezent şi la punerea pietrei de temelie şi la momentul târnosirii sfântului locaş, pr. Ştefan Păcurar din Nădlac şi preoţi din satele româneşti ale Voivodinei, adică pr. vicar eparhial Emanuel Tapalagă de la Sânmihai, pr. ic.stavr. Aurel Străin din Coştei, pr. Octavian Susa din Voivodinţi, pr. Mihael Blaj din Biserica Albă.

În cuvântul de învăţătură, după ce a vorbit celor prezenţi despre grijile lumeşti şi cum ar trebui să ne raportăm la ele, Preasfinţitul Părinte Daniil a reamintit faptul că la temelia bisericii din Mesici sunt puse trei pietre din locuri istorice ale României, care trebuie să se constituie ca un liant duhovnicesc între românii ce trăiesc de o parte şi de alta a frontierei.

După otpustul Sfintei Liturghii, pr. vicar Emanuel Tapalagă a mulţumit celor din Mesici pentru momentul de bucurie la care am participat, pr. Ştefan Păcurar a amintit despre legătura spirituală ce au început-o românii din Nădlac cu cei din Mesici, iar pr. Petru Berbentia a transmis gândurile bune şi frăţeşti ale Preasfinţitului Lucian de la Caransebeş, amintind de momentul punerii pietrei de temelie, precum şi de datoria de a nu uita niciodată locurile strămoşeşti şi de a păstra şi dezvolta legăturile strânse ce există între parohiile noastre din Banatul Montan şi parohiile româneşti din Serbia. Cu bucurie în suflet pentru momentele trăite cu fraţii din Mesici, pr. Petru Berbentia a subliniat că s-a simţit la fel de român ca acasă, şi că vom păstra legăturile cu toţi cei ce vorbesc în limba vechiilor Cazanii.

Din delegaţia reşiţeană au făcut parte şi vechii prieteni a românilor din Serbia, d-l. Nicolae Plujar – preşedintele „Asociaţiei culturale Reşiţa Română”, d-l. Erwin Iosef Ţigla – preşedintele Forumului Democrat al Germanilor din Banatul Montan şi d-l. Mario Balint – cunoscut ziarist român şi promotor al Banatului istoric. De asemenea, a fost prezentă şi doamna Mariana Stratulat, ziaristă la CPE „Libertatea” din Pancevo, originară din Coştei şi apropiată prietenă a celor din Mesici.

Ca o împlinire a bucuriei, părintele paroh a oferit diplome de merit, oficialităţilor comunale şi celor ce au sprijinit sub diferite forme tot ce s-a realizat în această parohie românească şi o plachetă omagială Preasfinţitului Părinte Episcop Daniil.